miercuri, 23 ianuarie 2013

De ce ti-e frica de mine?

L-am intrebat asta cu ochii increzatori si un zambet calm. N-am vrut niciodata sa-l acuz, ci doar sa-l fac sa inteleaga ceea ce eu am priceput din prima clipa.



"De ce ti-e frica de mine? Te cunosc. Mai bine spus, te citesc cum citesti o carte scrisa cu litere mari. Ceea ce trebuie tu sa intelegi e ca tie ti-am dat voie. Nu ma intreba de ce, caci nu stiu sa-ti raspund. Ceva in ochii tai mati sclipea pentru mine si spre mine.

 Mi s-a recomandat naftalina...Stii tu, pentru fluturi. Evident, n-am de gand sa-i anihilez. Mie-mi place asa cu ei, bazaindu-ti numele pe note de fiori. Oh, iti par prea dramatica? Stai sa vezi ce gandesc...

Ideea e ca de la primul "Buna!" am simtit ca vreau sa te cunosc. 

Vorbeam cu Noaptea (am auzit ca e cea mai buna sfatuitoare a lumii moderne, o adevarata ghicitoare , un fel de Mama Omida a necredinciosilor) si ii spuneam ca nu stiu cum se face, dar la orice ma gandesc tu esti acolo. Ii ziceam ca sigur e ceva neinregula cu mine, la o adica eu am fost mereu o persoana independenta. Stii ce mi-a raspuns ? Nimic! Si mi-am zis ca si tacerea e un raspuns si ca asa ar trebui sa fac si eu. Si am tacut.


Cu fiecare intersectare de priviri simteam ca mi-e din ce in ce mai greu sa tac. Dar si daca ar fi fost sa-ti spun ceva ce sa-ti spun? Sa-ti spun ca-mi rasare numele tau la fiecare colt de strada? Sa-ti zic ca de fiecare data cand zbarnaie telefonul sper ca esti tu? Si cum sa-ti spun toate astea fara sa ma crezi nebuna?

Si oricum, ochii tai spuneau aceleasi lucruri ca si ai mei. Cine ar fii crezut ca mai era nevoie de cuvinte? Poate ar fii trebuit rostite, pentru ca acum vad ca fugi.  "

"Stii de ce? Simt ca ma indragostesc. " 

Frica n-a adus niciodata, nimanui, nimic bun.

duminică, 20 ianuarie 2013

Paharul e iar gol.




Pun mana pe sticla de whiskey si-l umplu pana la refuz. Nu e ca si cum nu stiu cum se toarna whiskey-ul, doar pentru tine am cumparat sticla asta fandosita, dar eu vreau doar sa beau. Tot pentru tine erau si trabucurile si parul tot pentru tine mi l-am lasat liber, valvoi. Spuneai ca asa, strans in coc, ma face sa par intepata si nici costumul nu ma ajuta prea mult.



Am auzit ca lumea bea ca sa uite, sa-si inece amarul, dar cum se face ca eu inca imi amintesc tot? Sunt la al patrulea pahar si nu mai pot sta dreapta, dar tu inca n-ai disparut. Nici sticlele de vin de ieri, rasfirate pe balcon, nu vor sa dispara. Am sa le arunc eu, cand am sa termin sticla asta si cele doua de vodka, ascunse undeva intr-un dulap.

Uita-te la rimelul meu cum mi se scurge pe obraji. Uita-te la fata mea distrusa. Uita-te la mainile mele taiate. Mi-ai promis lumea. Mi-ai promis viata, lumina. Stiam foarte bine ca nu pot sa-i cer eternitatea unui muritor, dar tu m-ai asigurat ca o pot avea.

Eram in masina ta, in dreapta. Eram doar noi doi si evadam din nebunia orasului, din amintiri. Jumatate de ora mai tarziu, eram deja suficient de departe cat sa vedem stelele. Ne-am intins pe pamantul gol si am recunoscut ca sunt...ca eram fericita. "E numai inceputul", mi-ai promis tu.

Am fost niste copii intr-ale iubirii. N-am cum sa nu rad acum, cand ma gandesc la primele noastre nopti, la stangacia mea. Mereu ne-am armonizat, ne-am completat asemenea unui puzzle. Unde aveam eu lacune, aveai tu exces. Capul tau pe pieptul meu se odihnea atat de des. Pielea mea calda te astepta mereu, iar de cand nu esti, ma doare.

Tu m-ai invatat ce inseamna iubirea. Tu ai fost iubirea mea, tot ceea ce am avut mai bun am contopit cu fiinta ta. Pentru mine, tu erai libertate. Cand vantul ne impingea pe amandoi spre soare, cand noptile ne chemau pe amandoi pe strazi, tot ceea ce aveam erai tu. Credeam in tine si in nimeni altcineva. Stiam sa-ti citesc ochii cum tu stiai sa-mi citesti buzele si tot ceea ce imi spuneai ramanea adanc intiparit pe suflet.


Te-am invatat sa iubesti. Tu ai reusit sa-mi spulberi inima, speranta, viata. Ai reusit sa ma spulberi pe mine, dar asta nu se va mai repeta... Nu voi permite eu....




vineri, 4 ianuarie 2013

Pedalam cu soarele in spate.


Si adierea rasaritului se plimba pe pleoapele mele fericite, pe buzele mele proaspat sarutate. Cat calm se poate ascunde intr-un camp, cata lumina incape pe cer!

Parul tau blond straluceste asemeni unei zambet sincer, iar eu imi pierd privirea pe buzele tale atat de cunoscute mie.


Soseaua larga ne permite sa ne intrecem, sa punem la treaba caii de metal ruginit si sa lasam vantul sa ne gadile gambele.

Se spune ca inima ne va fii mereu acasa, atunci lasa-ma sa ma mut in tine si sa plutesc asemeni unei lebede pe sufletul tau. Sau mai bine lasa-ma sa inot in el asemeni unui banc de pesti colorati. Lasa-ma sa-l umplu si sa-ti devorez tainele. Tu , mie, nu trebuie sa-mi ceri voie. Tu esti deja acolo.

"Fusta poate sa fluture cat va vrea, caci nimic nu este mai linistitor ca unduirea ta. Esti asemeni unui spic de grau, care se lasa purtat pe bratele Vantului." Cu asemenea fraze mi-ai furat zambetul.

Stand pe marginea lacului, m-ai tras in apa calma si mi-ai declarat iubire vesnica. In mijlocul stralucirii mi-ai cuprins capul in palmele-ti calde si mi-ai sarutat buzele patimase. Cu astfel de gesturi mi-ai furat si inima.

Daca tu ai fi pacatul, nu m-as ascunde niciodata. Daca mi-ai cere viata, ti-as intinde-o impachetata intr-un servet brodat cu incredere si presarat cu suflet.

Te plimbi prin toate cele 4 camere si le decorezi cu dragoste. Pe coastele mele stau agatate tablouri de iubire, iar pe gene port taina noptilor petrecute cu tine.

Cand ma iubesti, sunt bogata. Cat timp ma iubesti, voi stii ca visez. Te rog , nu ma trezi.