Rrrrrr

Era si putin rarait, lucru care-l facea de 2 ori mai sexi decat oricare alt tip pe care-l vazusem atunci,acolo. Parul lui brunet, ravasit iesea indraznet de sub fesul gri. Imi povestea cum in sfarsit si-a facut curaj sa-si gaureasca buza de jos. Eu imi aprind o tigara.


- Stii, mi-era ca nu-mi gasesc de lucru, dar zilele trecute am fost la un interviu si cea mai tare tipa era acolo. Era imbracata la costum, dar de sub manecile scurte ale camasii ieseau niste maini pline de tatuaje. Avea si pierce in buza, si-am zis ca daca ea poate, ar trebui sa-ncerc si eu.


N-am putut decat sa il aprob absorbita. Afara sufla vantul si eu incepusem sa dardai progresiv: intai gambele, apoi pulpele si-apoi talia.


- Uita-te la tine cum tremuri. Ti-e frig, hai inauntru.
- Nu, nu mi-e frig, mint eu privindu-i buzele si piercing-ul ascutit. Nu vroiam sa intram. 


Imi placea cum isi tinea mana stanga pe talia mea. N-ai fi zis niciodata, dar era un tip precaut, timid la inceput. Isi pusese intai piciorul langa al meu, iar eu l-am sprijinit de al lui, apoi isi pusese berea pe masa de care noi ne sprijineam si-si muta mana aproape de spatele meu. M-am uitat la el zambind. Mi-am aprins o alta tigara si el incepuse un alt subiect. Nu bagam de seama lumea care se adunase in jurul nostru, ma rog, al lui. Ma gandeam doar la cat de mult timp a trecut de cand n-am mai fost in Bucuresti. 


- Mare paguba!, imi scapa. 
- Ce zici?
- Nimic. Atat doar ca n-am fost de mult in Bucuresti. Nu e ca si cum mi-ar fi placut vreodata orasul ala, dar ...
- N-ai fost in compania potrivita. Cand mai treci pe acolo, imi dai un telefon.
- Clar, spun eu rosind.


Vantul sufla din ce in ce mai tare asa ca, incet, rand pe rand, lumea intra in cabana de lemn.
Ramaseseram doar noi doi.


- Stii, n-o sa-ti fie mai putin frig daca ma saruti, dar daca tu vrei, hai, spuse el cand imi observa ochii atintiti pe buzele lui. Ma trase langa el, si-si lipi buzele de ale mele. 
- Si cand ziceai ca faci 18 ani?
- Peste 11 luni, spun razand.
- Oho, ma simt batran. Cati imi dai? 
- 27! Ba nu.. 30! 
- Hai sa nu exageram, rade el, mai scade!
- 24, asa-i? 
- Mhm, ingana el in timp ce buzele lui se lipeau de ale mele si degetele lui inghetate se infigeau in spatele meu.

Ascensiune

"Am tigari! Am tigari! Am ti... La dracu ca n-am bricheta! Si nici bani de dat pe zippo-uri n-am!", asa ca urca scarile inapoi. Iesi din scara blocului gafaind unde o astepta o masina neagra, sclipitoare. 

" Buna, dragule! Imi pare rau ca am intarziat iar. Dar imi uitasem ochelarii. Stii bine ca nu vad fara ei. Vino incoace! "

" Da, da...nu..."

" Nu ce? "

" Nu vin ca trebuie sa vorbim..."

" Cum adica vorbim? Adica ... Ce trebuie sa vorbim? "

" Nu aici. Ajungem la restaurant si acolo."

" De ce,dragule? Ma duci sa ma indulcesti? Haide ca sunt bine dispusa,dar n-am chef de caviar."

" Pai stii... Mama a spus ca ma vrei doar pentru bani."

"Haide, iubi! Stii foarte bine ca nu e asa..."

"Dar e mama... Si eu intotdeauna o ascult pe mama..."

" Ce dracu?! Ai 35 de ani omule! Gandeste pentru tine si nu mai crede tot ce-ti spune baba! "

" Nu vorbi asa de mama! Ca ea a muncit pentru tot ce are... Si a fost si desteapta..."

"Si ce? Eu nu? Eu nu muncesc? Naiba sa va ia de nerecunoscatori, ca eu stau toata ziua si muncesc! Si mai sunt si femeie!"

" Pai si mama e femeie! "

" Ma-ta! Ea n-a trebuit sa mearga la sala si sa renunte la carnea de porc! Ea n-a trebuit sa-si dea toti banii pe haine de firma numai ca s-o placa o oarecare fandosita... Ca doar de...voi, barbatii, puteti sa va luati orice costum simplu si sa-i coaseti o eticheta Armani si sa ziceti ca e model clasic, dar noi? Eu? Ce pot face? Ca sa-mi iau o bluza si sa zic ca-i Gucci nu pot! Toate retardatele astea stiu toate modele noi, la moda... Mai stiu si ca ala face numa bluze cu dungi spre dreapta, si bluzele cu dungi spre stanga sunt facaturi!"

"Tu... Tu faci toate astea pentru mine?"
"Nu.. Le faceam..."

Pseudosincronizare

Uite-l pe barbatul care in urma cu jumatate de an imi plangea pe umeri si-mi spunea ca fara mine nu poate trai. Priveste-l cum isi aranjeaza camasa Mustang in blugii Levi's mulati exact unde trebuie. Ceasul lui arata ora 14 fara 5, iar el isi asteapta soferul in fata restaurantului La femme. Se pare ca in sfarsit m-a ascultat si-a vandut dulgheana aia de butic. Nu-i vorba, poate a fost frumos candva locul, dar de 5 ani, de cat timp il cunosc eu adica, devinise adapost pentru toti betivii. Avea o inima mare barbatul asta, ca multe alte chestii... Ochii de exemplu.

Rolexul lui ticaie timid, e 14 fix. Un audi stralucitor opreste, iar el paseste increzator inspre masina. Are sofer nu fiindca e fandosit, ci pentru ca el n-are carnet, i l-au luat pentru cei 80 de km/h cu care mergea in plus fata de limita legala. Nu se grabea, dar devenise pasionat de viteza. Incepuse si sa fumeze, si toate de cand i-am spus ca nu mai merge. I-am inapoiat pijamalele cu ratuste pe care le uitase la mine. A zambit ironic si mi-a reporosat:

"  -Da! Stiu ca nu-s cel mai barbat dintre barbati,dar nu-mi scoate tu mie ochii cu pijamalele astea!
   -Dar cine sa ti-i scoata atunci? Bine, lasa asta. Nu de asta am venit. Am venit sa-ti multumesc pentru ultimii 2 ani. Au fost superbi, dar nu mai merge. Eu am nevoie de pasiune, iar seratele si lectiile de olarit nu sunt tocmai definitia aventurii pe care eu o caut."

Ultima noastra conversatie se pare ca l-a schimbat. Bricheta Zippo se contureaza usor, langa o tabachera, in buzunarul din spate al blugilor. Cred ca a mai mers la sala, si nu doar ca sa se plimbe pe banda. Poate a facut ceva genoflexiuni, mi se pare ca are spatele mai arcuit.

 " -Hei! Grig! Asteapta!
   -Alis, tu esti? Doamne, cat te-ai schimbat! Ce s-a intamplat cu parul tau?!
   -O mica tentativa de sinucidere sociala. Glumesc. M-am gandit ca mi-ar sta bine cu breton si tunsa bob. Ce? Nu-ti place? "

Si de aici totul devine ciudat. Au trecut mai mult de 5 secunde de cand el nu zice nimic si se holbeaza la tenisii mei jegosi.

"  -Si ce ziceai ca faci aici? ", incerc eu sa schimb subiectul. Nu suport sa tac, dar ce naiba vorbesti cu un om pe care nu l-ai mai vazut de 6 luni?
"  -Uite, merg s-o iau pe Yvonne, logdinca mea. E la o sedinta foto... chiar...Mai lucrezi la Vogue? Ai putea sa-i faci chiar tu un pictorial...v-ati intelege de minune! "
"  -Mhm". Soarele asta ii face dintii si mai albi. Uououou...stai stai...pectorali? Unde...cand?
"  -Tu ce mai faci?"

Prima iubire.

Iar nu pot sa dorm. 


Ma gandesc la tine, papusa mea. Stiu... Stiu ca nu-ti place cand iti zic asa, dar esti de-o frumusete rara. Parul tau saten si ochii negri imi amintesc de paradis. 


Ti-amintesti cand te-ai vopsit roz? Erai ca un flamingo, dar erai ciudata mea. Oh... Sau cand te-ai impiedicat si ti-ai rupt piciorul...erai un mic robotel, robotelul meu mic erai. 

Aseara am visat un copacel. Il plantaseram noi doi, iubito. Eu ii udam pamantul, tu ma stropeai pe mine. Ai vazut un gandac si mi-ai sarit in brate. 


Cartofior te strigam. Ciudat, dar tu ma strigai prajiturel, asa ca ma gandesc ca eram chit. 


Era un mar, copacul zic. Si facea cate-un mar de fiecare data cand ma sarutai. Stii cata dulceata am fii putut face? 


Dar nu... M-am trezit si tu nu erai langa mine.






 Iubito, acum imi pare rau ca te-am ucis.

Cand si unde?

Nu-si lepadase caracterul de pisica in preajma lui. Se lingusea pe langa el, nu accepta orice i se oferea. Ii zambea suav si astepta calma ca degetele lui sa i se plimbe prin par, o relaxa.
Se intindea lenesa in pat si-l privea curioasa. Se ridica apoi in capul oaselor si pasind pe genunchi se apropia cu capul de pieptul lui. Ii punea mainile primprejurul gatului si-i analiza parul si ochii negri.
Tot ceea ce putea el face era sa rada, era pana la urma o copila in fata lui. Ii facea toate poftele de drag, dar asta nu-l facea bun. Asemeni unui stapan ii impunea regului; o certa; o mustra; o tachina. Stia ca tot la el se va intoarce.
Ea ramasese totusi o salbatica. Ii sarea in brate cand nu se astepta; ii musca buzele cu patima; ii musca clavicula si il inebunea.
Niciodata nu-si cerusera unul altuia dovezi de iubire, dar ele nu conteneau sa apara. Ea ii lua suvitele de par si incepea sa-i povesteasca basme si idile; el ii lua palmele intr-ale lui si le saruta gingas.


Afara era soare, iar ea zambea de sub palaria de paie, cu jumatate de fata acoperita de o pereche de ochelari. El ii privea gambele cum se miscau sub rochia lunga, cum corpul ei il indemna sa o iubeasca. Fugi dupa ea si prinzand-o cu ambele maini o ridica spre cer si ii striga "Te iubesc! ".
Lacrimi. Doar atat putu ea face. Cu pulsul crescand ii saruta obrajii infierbantati. Nimic nu-i mai putea dobori. Tot ceea ce visasera ei, tot ceea ce-si promisesera se adeverea. Erau doar ei doi si nimeni altcineva sa le strice fericirea. Dansau de parca vantul care fosnea le dedica un cantec nemaiauzit. Se sarutau de parca lumea urma sa se sfarseasca.

"Ti-am promis tot si tot iti voi da! Fugi cu mine! "
"Cand si unde?"

Conversaţii

"Stii senzatia aia?", ma întrebă el in timp ce se juca cu buclele mele, "Aia cand te uiti la o tipa si nu vezi nimic deosebit la ea. Adica sa nu-ti para nimic frumos la ea... Sa aiba parul distrus, vopsit intr-un rosu care n-o prinde si ochii fara niciun fel de stralucire. Si asa din senin, fara sa-i propui ceva, sa te refuze. Adica nici nu ma gandisem la ea asa pana atunci. Era doar Amalia, tipa cu care ies la o cafea, cu care mai joc un Remi ocazional, careia ii fac complimente din curtoazie. Nici acum nu-mi vine sa cred ca ti-a spus tie. Cum adica "nu sunt genul ei"? Eu sunt genul tuturor."

"Mhgggrr".

"Dar chiar nu ma laud. Adica uita-te la mine. Sunt inalt, sunt medic, sunt bogat. Serios acum. Bine...nu zic ca as fii ceva zeu irezistibil, dar nici de lepadat nu sunt. Si cum sa spuna tocmai ea asta? Am crezut mereu ca ma chema in localurile alea jegoase care-i placeau ei, doar ca sa fie si putin din elementul ei in intalnirile noastre. O data s-a uitat la mine de parca o nenorocisem venind cu Ana. Inca eram cu Ana pe atunci... Oricum, s-a uitat la mine si-a plecat de la masa. S-a intors cu trei beri. Sincer, am crezut ca una era otravita. "

"Exagerezi..."

"Nu,nu! Tu n-o cunosti asa ca mine. O data mi-a zis ceva pervers. Nu asa orice...Ceva ce tie nu as indrazni sa-ti zic, asa de pervers. Am ras, ce era sa fac? Oricum nu mi s-a parut dubios pe moment; eram amandoi beti si are obiceiul asta de a spune cretinatati. Eli, dar tu esti sigura ca a vorbit serios?"

"Nu stiu, Dan."

"Povesteste-mi de la capat,te rog!"

"Hmpf..Bine... Deci eram toate trei la masa:eu, ea si tipa aia pe care nici acum nu stiu cum o cheama"

"Gratiela"

"O fii...Oricum...Eram noi trei si la un moment dat a trecut un tip, plin de tatuaje, ras in cap. Genul ala care pe mine ma sperie... Asta i-am spus-o si ei, dar ea era incantata. Mi-a zis"Uite un barbat adevarat! Un trup scris cu istorie!". Apoi mi-ai trimis tu mesaj. Mi-a zis"Te culci cu Dan?". I-am zis adevarul, nu-i o persoana pe care sa fie nevoie sa mint... Si-atunci s-a uitat la mine si zambind a zis"Ei lasa...Oricum nu-i genul meu. Cel de acolo in schimb...". S-a ridicat si s-a dus direct la el. Cred ca au plecat impreuna acasa"

"Nenorocita! Cum sa nu fiu genul ei? Adica ma cheama mereu cu ea, s-acum nu-s genul ei?! Eli...O vreau! "

Te iubesc.

Statea in genunchi langa mormantul lui. Vantul ii sufla parul in toate directiile, iar ea statea acolo suspinand. Niciodata o dimineata n-o istovise intr-un asemenea hal. Simtea ca nu mai are niciun scop pe lume. El murise si o data cu el murise si ea. Cu ce scop sa-si tarasca corpul printre oameni? Cu ce scop tot circul, toata mascarada?

Nu, nu era vorba de nebunia de pe moment. Trecusera deja mai mult de 8 luni de la accidentul lui. Nu-i venea nici acum sa creada ca se certasera si ca refuzase sa se urce in masina lui. Nu stia ce regreta mai mult... ca a plecat fara sa-l mai sarute macar o data?...ca el nu mai era alaturi de ea? ... ca nu era ea in locul lui sau ca nu au plecat impreuna? Nu mai conta ce regrete avea sau nu.

Era dimineta si ea statea in picioarele goale pe tarana din preajma patului sau de veci. Acolo ar fii vrut si ea sa doarma, dar cine s-o lase? Toti trageau de ea..."va fii bine" ii ziceau. Asa credeau ei. Nu ai cum sa uiti o asemenea iubire, nu cand va leaga atat de multe amintiri.

Intr-o zi, se enervasera si unul si altul. Li se parea lor ca-si spuneau prea des "Te iubesc! " si parea ca-si pierduse din valoare. Se gandisera sa evite pur si simplu fraza. Cateva seri mai incolo, in timp ce el isi sprijinea obrazul de al ei, si cu gesturi fine se plimba pe corpul ei, aceasta ii spuse cu pleoapele intredeschise si cu o voce de copil abia trezit din somn:

"Te..."

"Ma ce?"

Si dandu-si seama de greseala, ii zambi.

"Te...pup! Somn usor! "

Intr-o alta seara adormisera imbratisati, intr-un pat vechi de hotel. S-au trezit la fel si deodata. Nici unul n-a miscat o geana.

Se iubeau si asta nu putea nimeni sa o nege. Cat de mult si-ar fi dorit ea sa-i spuna acum "Te iubesc! ". Ar fii urlat cat o tineau plamanii. Ar fii fugit cu el in lume fara sa se uite macar o secunda inapoi. Ar fii renuntat la tot ce avea, s-ar fii parasit pe sine, nu e nimic ce n-ar fii facut.

"Te iubesc! Te iubesc! Te iubesc!"

Dar cine sa o auda acum? Frunzele fosneau si vocea ei se pierdea in departare. El nu era si ea se pierdea in vant. Ii simtea imbratisarea rece, ii auzea cuvintele de alint.

Isi infingea unghiile adanc in carne si suspina. Se hotarase.

.........

Făt Frumos se-mparte-n 5 felii

Şi a pus în sfârşit piciorul în prag. A zis într-un final "Ajunge!"

Stătea întinsă pe patul rece şi cu ochii închişi visa. Îşi imagina tot felul de dialoguri cu tot felul de persoane. Se gândea la toţi bărbaţii pe care i-a întâlnit în ultima perioadă care au afectat-o într-o oarecare măsură.

S-a gandit şi la Dor, la Dor al ei. Dor era un bărbat înalt, cu ochii verzi, cu o dorinţă nerecunoscută de a fii apărat. Era asemeni unui copil. Necesita îndrumare, înţelegere şi mai ales iubire. Se gândea la el şi se gândea la viitorul lui apropiat. Oare va mai găsi el o Mihaela, una care să-l menţină pe linia de plutire, una care să-i ofere umărul ca el să poată vărsa lacrimi tăinuite. Şi totuşi Dor nu mai era problema ei. De ce se gândea la el? El a respins-o, el era cel care a uitat-o şi era cazul să facă şi ea la fel.

S-a gândit mai apoi la Nucu. El era unul dintre puţinii oameni pe care ea se baza, în care avea încredere. Nucu făcuse cel mai urât lucru pe care ea şi-l putea imagina; îi trădase încrederea. Nu făcuse ceva extraordinar de greşit, ba mai mult pe ea n-o afectase într-atât de mult întâmplarea. Contase totuşi gestul. Poate dacă şi-ar fi cerut scuze, ea l-ar fi iertat, dar şi el era la fel de orgolios ca şi ea. Şi-atunci ce era de făcut? Se hotărâse să uite şi de acesta, măcar o perioadă.

Şi-a amintit şi de Cristi. Cu el niciodată nu ştiuse în ce relaţii erau. Într-o zi se certau, într-alta râdeau împreună, iar într-alta nici nu se cunoşteau. Zilele astea ieşiseră împreună. Îl simţea cum o studia, cum îî urmărea fiecare mişcare şi totuşi niciodată nu reuşise să-i reţină privirea. Oare de ce? Ce se schimbase de când nu mai vorbiseră? O plăcea oare acum pentru ceea ce era ea şi nu mai era doar carnalul? Atât de multe întrebări şi prea puţine răspunsuri.

Şi mai erau Eugenii. Erau ultimii oameni pe care-i cunoscuse, şi culmea pe amândoi îi chema Eugen. Fiecare dintre ei avea ceva deosebit şi pentru fiecare începuse să nutrească sentimente. Pe unul îl cunoscuse întai fizic , şi-abia mai tarziu, încet, începuse să-i afle secretele, sa-l descopere pe acel Eugen interior.

Pe celalalt începuse să-l analizeze dinspre interior spre exterior. Îi văzuse picturile si putea din ele să-l ghicească. Abia mai apoi îi studie şi fizicul. Ceea ce era uimitor, era că cei doi erau diferiţi, dar amândoi îi erau fizic plăcuţi şi pe amândoi dorea să-i descopere, să-i înţeleagă.

Prea multe se întâmplau în jurul ei. Îşi puse gâdurile înapoi în cutii şi adormi, visându-l pe Făt Frumos.

Delăsare

S-a părăsit pe sine. S-a părăsit pe sine pentru el. Un el care n-o vedea mereu, doar atunci când îi stătea alături.

Mergea acum pe stradă cu părul răvăşit, cu obrajii roşii. Simţea că toţi o urmăreau cu privirea. Parcă toţi ar fii ştiut că l-a sărutat iar. Nu se simţea totuşi vinovată, ba mai mult, se simţea frumoasă. Era frumoasă. Ochii scânteiau şi colţurile buzelor trădau fericire.

Îşi amintea acum pieptul său, care o adăpostea mai nou. Îşi amintea şi vocea, dar cuvintele nu. Îi plăcea ritmul glasului său şi niciodată nu s-a îndoit de lucrurile ce le spunea, îl considera inteligent, dar nimic nu mai conta atunci când cuvintele lui îi cântau şi ochii îi mângâiau ei faţa.

Se aşeză pe o banca şi-şi lipi nasul de umăr, şi-atunci o izbi! Parfumul lui i se impregnase în haine şi asemeni unui dependent, respira şi cu ochii închişi visa la el. Îi simţea mâinile pe talie, îi simţea respiraţia pe gât, îl simţea cu totul.

Se întrebase mereu daca-i va putea supravieţui; ştia că îi va face rău într-un final şi totuşi mereu avea conştiinţa împăcată. Se întoarse şi de această dată acasă fericită. Viitorul era neclar şi nesigur, dar prezentul se simţea nemaipomenit de bine.

O vom uita cu toţii...

"Eu mi-am dus îndeplinit misiunea...", şopti ea în timp ce pleca de lângă cei doi îndrăgostiţi. Reuşise să-i împace...din nou. Şi nu erau singurii pe care ea îi ajutase. Era o adevărată salvatoare pentru relaţiile tuturor. Reuşea cumva să-i înţeleagă pe toţi şi să-i facă să se deschidă. Şi totuşi pe ea nu se putuse ajuta niciodată. Nu cred că iubise sau fusese iubită. De prea multe ori ajunsese în braţele nepotrivite, în paturile interzise. Cumva parcă îşi complica singură viaţa. Nu îşi dădea seama de consecinţele faptelor sale decât seara, când prin minte îi treceau toate reproşurile, exact când pleoapele se închideau; apoi adormea, iar până dimineaţă regretele erau de mult uitate.

Din când în când(rar, e adevărat) o puteai zări privind absorbită, în gol. Sprâncenele i se încruntau deasupra ochiilor albaştri, buzele se strangeau şi ochii începeau să-i tremure. Puteai jura că pe obraji ei urmau a se prelinge lacrimi, dar mereu îşi revenea:ochii te priveau veseli, sprâncenele le îndulceau expresia şi un zâmbet îi aparea pe buze. "Nimic!" îţi răspundea dacă o întrebai ce i se întâmplase.

O singură dată am văzut-o eu plângând. Era într-o zi de vară, un băiat de vreo 13 ani îi fură ceasul de pe mână şi fugi. Acolo, în centru oraşului, se prăbuşi. Se aruncă în genunchii goi şi începuse să plangă în neştire. Am alergat spre ea şi-am încercat să-i vorbesc, dar ea nu mai era de mult prezentă. Am cuprins-o în braţe şi i-am promis că totul va fi bine. Evident am minţit-o. În fond şi la urma urmei , ceasul nu avea nimic special; avea o curea din plastic transparentă plină de zgârieturi, un cadran simplu cu nişte pietre în formă de inimi. Nu părea aşadar scump. Să fi avut valoare sentimentală? Prea puţin probabil. Au trecut luni de la eveniment şi nimeni nu-l mai amintise. Se pierduse în vâltoarea de informaţii.

Probabil şi ea se va pierde în mulţime...Şi mă trec fiori când mă gândesc la ea uitată...

T.M.

Cuget

Si adevarul e ca nu conteaza ce povesteste acum, un adolescent. Conteaza ce si cum o sa poata povesti peste zece ani. Cand vor trece ani de cand n-a mai baut, n-a mai fumat iarba sau tigari. O sa poata el povesti cu acelasi entuziasm? Sa fabuleze cu atata ardoare? O sa-si aminteasca cu zambetul pe buze toate persoanele care i-au trecut prin pat, cum face acum?

Zilele astea am constientizat ca viata nu e usoara. Nu e usoara nici pentru bogati, nici pentru saraci, nici pentru nimeni, dar viata e frumoasa. Si-am invatat-o de la niste oameni cu probleme, carora le puteai zari din cand tristetea in ochii. Nu, viata nu e usoara pentru nimeni. E adevarat, difera probleme si intensitatea cu care le traim, dar viata nu lasa pe nimeni sa zboare lin. Si-atunci ce ramane de facut? Putem doar sa ne bucuram de orice lucru neinsemnat. Oamenii sunt creati in asa fel incat sa sufere, sa dea de usi inchise, dar fiecare trebuie sa invete cum sa le observe pe cele deschise, sa astepte fericirea pregatiti, cu zambetul pe buze. Si nu ...asta nu se poate numi optimism nebun ci doar dorinta acerba de supravietuire. Fericirea ne poate izbi oricand si daca nu suntem pregatiti s-o imbratisam, o ratam si trece pe langa noi.