miercuri, 20 noiembrie 2013

Minighid al iubirilor disfunctionale (2)

Capitolul 2. Implicaţiile "te iubesc!"-ului

Dacă ai ajuns aici înseamnă că ai descoperit înauntrul tău sentimentul de ataşament, de aici începe cu adevărat relaţia şi tot aici apar complicaţiile care fac disfuncţionalitatea interesantă.


Ceea ce probabil ţi-a rămas neclar din capitolul precedent e de ce iubirea disfuncţională nu e doar sentimentul de ataşament. Ei bine, un cuplu nu va manifesta în general aceleaşi sentimente concomitent. Dacă săptămana asta tu eşti romantic, şi-ţi doreşti să-l strângi în braţe şi să mâncaţi vată de zahăr în timp ce călăriţi un unicorn spre tărâmul curcubeelor(da, ocazional trebuie să-ţi doreşti asta... poate nu atât de extrem, dar înţelegi ideea), disfuncţionalul tău trebuie să te urască. Trebuie să se simtă enervat de cele două...sprezece mesaje trimise în timpul în care el făcea duş şi să te pună să te uiţi la filme horror...poate poate îţi trece şi ţie boala asta. În toată perioada asta specială a ta, te va urî. Ocazional, te poate şi ignora, ceea ce pentru un disfuncţional cu acte în regulă va echivala cu iadul pe pământ.



Asta e situaţia numărul 1. Situaţia nr. 2 e exact opusul: el/ea simte ceva special, tu urăşti tot ce e roz şi miroase a trandafiri. Cele două situaţii trebuie să alterneze şi să nu dureze foarte mult pentru că atmosfera devine mult prea apăsătoare: să fii urât două săptămâni e mult mai rău decât să fii urât o săptămână şi să urăşti tu timp de o săptămână. Partea frumoasă a alternanţei e că din când în când, datorită erorilor de calcul se pierd secunde de joc şi la fel ca în cazul anilor bisecţi (timp de 3 ani ignorăm 6 ore ca să ne trezim la un moment dat cu o zi în plus) , la un anumit interval cuplul este pus în situaţia în care amândoi disfuncţionalii se simt speciali sau se urăsc reciproc.


Când totul e roz, e apogeul relaţiei disfuncţionale. Zile în care cei doi îşi strigă fericirea pe străzi , se îneacă în săruturi şi în aşternuturi. Când se urăsc se sparg farfurii sau se rup arcuri. Orice s-ar înampla aceasta este menirea relaţiei disfuncţionale... Bipolaritatea este o caracteristică esenţială, iar jocul neîncetat de-a şoarecele şi pisica e cel care aduce pasiune şi culoare vieţii disfuncţionalilor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu