vineri, 16 august 2013

Ciudat e ca...



Ar trebui sa-mi fie frica de el, dar nu imi este. Stii, el a iesit de-un an din inchisoare.

Are doua tatuaje mari pe bratul drept si ochii rai. Mai are un tatuaj mic pe coaste. Acolo, stau scrise cu alb numele mamei sale si data ei de nastere. Asta e ,poate,  prima dovada ca undeva acolo sta ascuns un om bun.

Stiu si de ce a fost inchis, dar si daca n-as stii , tot mi-ar fi drag. Raul pe care l-a facut, l-a facut din nevoie si nu din rautate, iar ce e facut de nevoie, cred eu , nu e deloc damnabil. Ce e de reprosat, ar spune altii, e faptul ca stia de la inceput ca va face ceva gresit, dar daca alta optiune nu era...

Si poate inca nu e clar de ce inca sunt alaturi de el... Sunt acolo, langa el, pentru ca seara, cand simt ca am sa adorm , ma uit in ochii lui si vad , citesc chiar , " Ai rabdare! Imi voi pune si eu sufletul pe tava, doar ai rabdare"

Niciodata n-am avut rabdare, dar el e diferit. El merita. Nu, nu e un simplu caz caritabil. Nu indeplinesc fantezia oricarei femei, de a transforma baiatul rau intr-un inger sarmant. Chiar daca atunci cand ne plimbam pe strada, se uita pierdut la lume si ma tine de mana usor anemic, atunci cand simt ca o sa ma prabusesc, e acolo. Stie deja unde sunt, cat de nenorocita sunt si ma sprinjina. Nu ma ridica niciodata pentru ca nu ma lasa sa cad.

Noi doi, ne salvam unul pe altul.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu