marți, 4 decembrie 2012

Se spun multe...

Se spune si ca ajungi sa cunosti fiecare om, la momentul potrivit... Atunci , la dracu!, Karma mea e semi-retardata si foarte agresiva.

Te-am cunoscut intr-o camera veche. Eu intram, tu ieseai. Era si dimineata, si firele mele de par se certasera intre ele si au luat distanta unele de altele. Afara era prea cald, iar eu eram prea imbracata. Rosie, am dat de tine. Si erai atat de nou incat ochii mei s-au trezit si s-au agatat de forma fetei tale. Am incercat sa le spun ca nu e bine, nu e frumos, dar tu erai.

Si Karma a insistat, ne-a adus in aceeasi camera, in aceeasi ipostaza cu o precizie dementiala. Era cazul sa fac ceva. Incepusem sa-mi consult oglinda in fiecare dimineata, sa fiu sigura ca de data asta Karma nu are ce sa-mi mai faca. Functiona. Ti-ai oprit intr-o zi ochii pe chipul meu. N-am vazut asta, am simtit-o, caci stand atat de aproape de tine nu aveam curaj sa te privesc.

Am decis inca o data sa ignor sirul natural al evenimentelor si te-am salutat. Au urmat zile intregi de conversatii imaginare intre mine si tine. Au urmat si mesaje reale care m-au facut sa spun "Poate Karma mea nu e chiar asa idioata cum o cred eu..."

Asteptam cu nerabdare ziua in care o sa te revad si o sa pot , in sfarsit, sa-ti zambesc. Mergeam cu ochii in pamant, ignorand tot restul lumii anoste. Evident, am nimerit exact in tine. Stateai cu privirea atintita pe fata mea brazdata de vant. Mari, verzi si clari ma studiau si intimidau doi ochi aproape straini. "Scuze! Eu trebuie sa..da...sa plec! " Atat...

Incredibil! Era de parca cineva isi batea joc de mine, si stiam si cine.. Incepusem sa invat sa-mi controlez emotiile, sa invat cum sa-ti zambesc fara sa-mi tradez propria persoana.

 Si atunci Karma s-a enervat si m-a plesnit cu o situatie pe care eu n-o mai puteam controla.

2 comentarii: