luni, 3 decembrie 2012

Nu stiu ce suntem.




Noi doi n-am fost niciodata ceva bine definit. Am fost mereu intr-o continua lupta pentru dreptate, pentru putere in ceea ce s-ar fii numit o relatie. Orgoliile carpite fluturau mereu asemeni unor drapele de dave. Amandoi avem doua suflete atat de distruse, incat n-as putea spune care ar merita ultimul loc in rai.

Cu parul valvoi, aruncat in toate partile de vantul violent, cu pielea purpurie de la frig iti strigam de pe balcon "Poti sa mori! " si tu-mi raspundeai la fel de hotarat "De ce nu sari?!" si asa am parut cei mai bolnavi oameni din oras. Cate cani am spart doar Dumnezeu stie...

Totusi, tu ai fost mereu acolo. Ai fost tot ceea ce-mi puteam dori atunci cand aveam nevoie de un print, un tata, un psiholog, un prieten. M-ai lasat sa-mi golesc sufletul in fata ta, l-ai cules si cu mare grija si multa banda adeziva l-ai refacut si l-ai legat cu fire subtiri de incredere de coaste.

Eu am ratacit printr-un labirint plin cu mine si cu pozele mai vechi sau mai noi ale unor fete care incercasera si ele sa-ti gaseasca inima. M-am infipt in podeaua lina  si cu degetele insangerate desenam sageti pe peretii rosii. M-am dezbracat de orice secret si le-am intins pe podea. Asa am dat de o usa inchisa cu un lacat de cuvinte. Si cand le-am rostit si cand m-ai crezut m-am intors in mine si-am inceput sa te cunosc.

Recunosc...Noi doi nu suntem cea mai buna alegere si poate ca usa pe care ai trantit-o in urma ta era menita sa se farame. Si poate ca cioburile in care m-am taiat alergand spre geamul din bucatarie, trebuiau sa-mi aminteasca cat de mult ma dori tu. Nu uita insa, tigarile fumate in discutii filosofice, nu uita lacrimile varsate pe scandurile de lemn. Nici eu nu uit fiorii care ma trec de fiecare data cand tu iti plimbi degetele pe umerii mei, pe coloana mea. N-am sa uit nici cum, din cauza lor, coloana mi se strange ca o menghina si umerii se incovoiaza.

Buzele mele uscate, doritoare de aer, te implora sa vii sa le saruti.

Intoarce-te acasa si bea-ti paharul de vin! Ne asteapta o noapte de iubire.

4 comentarii:

  1. cat de frumos..iubire cu nabadai..dar intr.un fel este cea mai frumoasa..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Depinde totusi de persoana. Sunt si oameni calmi pe lumea asta. Eu personal, nu

      Ștergere