duminică, 4 noiembrie 2012

25 ianuarie 2012

Procesul numarul 35, statul impotriva Augustei Pasja.
In timp ce asteptam verdictul juratilor, rog procurorul sa reciteasca declaratia acuzatei...

"Eu am fost mereu o fiinta instinctuala. Am fost de parere ca ratiunea e menita sa calmeze instinctele daunatoare, nu toate. Asa ca inca de acum un an, cand l-am vazut prima data mi-am respectat instinctele. I-am zambit asa cum o femeie sigura ii zambeste unui barbat atragator. Am observat ca asta nu se intampla des, pentru ca mereu am fost catalogata drept o femeie dezinvolta.

Evident ca dupa un zambet au urmat si altele, pana cand intr-o zi si-a facut curaj sa ma cheme la o cafea. Am acceptat. Si am acceptat si cafelele care au mai urmat. A ajuns sa ma cunoasca si mereu l-am avertizat ca nu sunt femeia supusa pe care el o cauta si mereu raspunsul lui a fost "E un risc pe care mi-l asum.". Si daca el si-a asumat acest risc, cine eram eu sa-l protejez? Cand am fost eu numita constiinta lui?

Intr-o zi, seara cu pricina defapt, m-a chemat la el. Cica inchiriase o comedie si nu vroia sa se uite singur la ea, nu era la fel de amuzanta fara cineva acolo. Nu l-am intrebat de ce nu-si cheama prietenii, stiam ce vroia. Mi-am luat blugii, o camasa alba cu dungi subtiri, mov si cizmele cu toc si-am iesit afara din casa. Am luat un taxi spre el, desi s-a oferit sa vina dupa mine. Stiti, e o alta senzatie cand te asteapta in pragul usii decat atunci cand intra deodata cu tine. E parca suspansul mai mare.

Am oprit intr-o benzinarie si mi-am cumparat un pachet de tigari( stiam ca vom avea nevoie). El ma astepta cu doua pahare cu picior si cu un vin alb, scump pe masa din fata patului. M-am descaltat, mi-am aranjat cizmele langa usa si ii simteam privirea cum ramasese fixa pe silueta mea. M-am intins in patul lui, m-am cufundat intre perne si il urmaream fascinata. Avea blugii lui negrii si un tricou alb care ii trada spatele lucrat si ii lasa la vedere bratele puternice.

Nu stiu daca am vazut zece minute din film. Hainele au inceput sa cada, pulsul sa creasca. Era ora noua seara, dar intunericul noptii ne amplifica instinctele. Nu exista cale de intoarcere. Buzele sale pe umerii mei se potriveau asemenea unei chei facute la comanda. Stiam exact cat rezista la durere, stiam exact cat de mult am voie sa-mi infig dintii in umerii, bratele sale. Ii simteam trupul cald presandu-l pe al meu. Simteam ca sunt strivita, dar imi placea.

Cu buzele tremurande ii sarutam pieptul, iar el ma iubea din priviri. Si asa a fost toata seara noastra. Am avut nevoie de fiecare tigara din acel pachet. Respiratia noastra atingea cote maxime, iar unghiile mele se infigeau din ce in ce mai des si puternic in spatele lui. Pielea lui uda o atingea pe a mea si scotea scantei.

Atat am avut de spus. "

Juratii isi vor spune acum verdictul!


"In procesul numarul 35, statul impotriva Augustei Pasja, o gaseste pe Augusta Pasja , invinuita de omor cu prea multa dragoste ...nevinovata! intrucat instinctul sexual nu poate si nu trebuie supus ratiunii. "