marți, 30 octombrie 2012

Eu nu m-am indragostit niciodata toamna.


Si nici iarna. Cumva deveneam absent si rece, ca anotimpurile. Mereu m-am indragostit primavara. Vara iubeam cu maxima intensitate. Iubeam domnisoare, copile neinitiate intr-ale dragostei. Nu-ti imagina nimic imoral. Nu, imi placeau doar cele cuminti, caci in spatele lor se ascundea doza aceea de nebunie pe care orice barbat o doreste ascunsa in trupul femeii sale.
Eu recunosc. Am fost un nenorocit. Le furam acestor suflete fragile, inima. Nu le-o smulgeam din piept.. Le lasam pe ele sa o ia in mainile lor delicate si tremurande si asteptam sa mi-o ofere.

- Si le dadeai inapoi sau ce faceai cu ele?

Ha ha! Cata inocenta! Pai nesimtirea mea tocmai in asta consta! Luam inimile si plecam cu ele si lasam in urma mea doar trupuri care nu mai stiau decat sa ingereze alcool si sa-l transforme in lacrimi. Am stricat atat de multe minti incat nu vreau sa fiu la propria-mi judecata sa vad cum cantarul lui Maat ma lasa prada lui Amut.

- Succesul asta la femei l-ai avut din totdeauna?

O nu! Am fost un copil timid si neindemanatic. Prima mea noapte a fost cu o tipa martira. N-avea nici cel mai mic motiv sa ma faca barbat, dar cumva i-am fost drag. Abia dupa asta am priceput si eu cum sta treaba cu camasa, cu ceasul mare si impunator, cu zambetul intr-o parte. Prin patul meu au trecut multe, evident vara.


- Si iarna?

Asta e un mic secret, dar iarna aveam o prietena. Si ne tineam unul altuia companie. Nu faceam nimic pentru trup, doar pentru suflet. O tineam in brate, ori la mine, ori la ea, pe canapea si ne uitam la filme. Mancam ciocolata si popcorn si mereu aveam o sticla mare de suc si doua beri pe masa. Asta pana vara trecuta, cand m-am aplecat sa o sarut. Nu stiu de ce. Mi s-a parut natural si firesc ca in momentul in care ii dau suvita de par blond de pe fata sa o sarut pe ambii obraji. Ei i s-a parut la fel de firesc sa-si incolaceasca mainile in jurul gatului meu si sa-si lipeasca buzele umede si moi de ale mele.

- Si apoi? 

Parca n-ai stii. Ai fost acolo...

marți, 9 octombrie 2012

Dragul meu,



      De cateva zile esti sigurul om din lume la care ma gandesc. Imi amintesc cu drag parul tau saten care parea blond in soarele puternic. Ochii tai caprui care atunci pareau docili, ii vad acum indrazneti, de-a dreptul sfidatori. Vreau sa-i simt iar arzandu-mi pielea, si facandu-mi sangele sa dea navala in obrajii mei trasi. 
  Acum cateva zile , pornind radioul, am auzit cea mai superba melodie... Ti-ar fi placut...Sau mai bine spus, mi-ar fi placut sa o asculti cu mine. M-ai fi luat in brate, la fel cum ai facut in seara aceea si, punandu-ti capul pe umarul meu, as fi stiut ce ne asteapta. 
        Imi spun mereu ca nu mi-e dor de tine, ca defapt tot ceea ce-mi lipseste sunt noptiile pierdute printre asternuturi si diminetile petrecute in dus. Iti spun si tie, poate tu ma crezi.
        Ma intreb intruna ce ai face daca as aparea la usa ta, cu o sticla de vin alb in mana si ti-as spune " Daca tot ti-am promis...". Dar oare ce as face eu daca te voi gasi cu o alta femeie? Te-as injura, dar dragule sa stii ca nu te-as condamna, pana la urma eu sunt ceea care a trebuit sa plece, iar acum regret.
 Dragul meu, eu te...te iubesc! Da, recunosc! Te iubesc si-mi este dor de tine si intr-o zi imi voi face curaj sa vin la tine la usa.
Sper din tot sufletul sa nu fie prea tarziu... 

Cu multa iubire,
A ta Elvira